Sindromul Dressler este un tip de pericardita, inflamatia pericardului, sacul elastic ce inconjoara inima. Sistemul imunitar si reactia sa la anumite probleme cu inima este principala cauza a sindromului Dressler. Durerile in piept de la pericardul inflamat si excesul de fluid dintre cele doua straturi ale pericardului pot duce la agravarea simptomatologiei.
De obicei pare dupa un atac de cord, dupa o operatie la inima, dupa o procedura mai delicata la nivelul inimii, dupa traume la nivelul pieptului, manifestarile tipice sindromului sunt usor de observat la cel mult sase saptamani dupa operatia de inima si atacul de cord. Tratamente exista, insa sunt eficiente doar daca vor fi administrate de la primele simptome.
Sindromul Dressler apare la persoane de orice varsta si indiferent de rasa, insa se manifesta in general, mai des, la pacientii intre 20 si 50 de ani. Afectiunea este una rara, doar 0.1% din totalul oamenilor cu un atac de cord au si sindromul Dressler. Factorii care pot agrava sindromul Dressler includ si administrarea unor anumite medicamente in trecut Sterapred, Rayos, infectiile virale, cazuri anterioare de pericardite.
Simptomatologia sindromului Dressler este una comuna in mare parte. Discutam despre oboseala, despre slabiciune, despre febra, dureri in piept care se inrautatesc odata ce respiri sau te intinzi la orizontala, faci diverse activitati. Dispneea e un simptom normal in sindromul Dressler, ritmul cardiac e crescut, apar palpitatiile la inima, se acumuleaza frecvent lichid intre pericard si inima, articulatiile devin dureroase, lipsa poftei de mancare se instaleaza si ea treptat.
In cazuri exceptionale, rare, cand simptomatologia nu e luata in serios si nu se administreaza tratamente la timp sindromul Dressler poate fi si fatal.
Cauzele sindromului Dressler si ale simptomatologiei descrise nu sunt cunoscute cu exactitate. Se crede ca ar fi vorba despre sistemul imunitar care reactioneaza puternic dupa deteriorarea celulelor de la nivelul inimii si ale pericardului, dar poate fi si raspunsul la o ranire, o trauma cardiaca. Cauzele sale posibile si frecvente sunt: atacul de cord, operatia pe inima, procedurile invazive la inima, traume si raniri, socuri la nivelul pieptului.
Diagnosticarea sindromului Dressler incepe printr-un consult doar in cabinetul specialistului, cardiologul de regula e medicul caruia i te vei adresa. Se va observa si istoricul medical, orice problema medicala preexistenta. Ii vei spune medicului daca ai avut atacuri de cord, operatii pe inima, probleme in zona pieptului. Se va asculta inima cu un stetoscop pentru a se determina exista unor anumite zgomote la nivel de pericard, se vor recomanda analize de sange complete. Va fi obligatorie o electrocardiograma, radiografiile la nivelul pieptului, ecocardiograma, RMN si CT la inima pentru determinarea modului in care arata lichidul de la nivelul pericardului, compresia inimii de la pericardul ingrosat. Se va testa si o mostra din acel lichid pentru a se vedea care e cauza schimbarilor aparute.
Cat despre tratamentele pentru sindromul Dressler, acestea sunt de regula unele medicamentoase. Se vor prescrie dupa consult si diagnosticare corecta medicamente antiinflamatorii, pentru durere, medicamente ca aspirina, medicamente care nu contin steroizi antiinflamatoare, ibuprofen, naproxen. Pe masura ce pericardul e din ce in ce mai bine se reduce dozajul medicamentelor luate. Dar patru sau sase saptamani vei lua cu siguranta medicamentele indicate.
Se ajunge si la operatie doar daca medicamentele nu au efectul scontat, daca apar complicatii intre timp. Interventia chirurgicala de care ai nevoie cand suferi de cazuri grave de sindrom Dressler se numeste pericardiocenteza, se extrage lichidul de la nivelul pericardului cu un ac lung si fin, subtire. Doua zile vei avea pus si cateter ca sa dreneze lichidul cat mai bine, se vor lua in continuare pastilele prescrise.
In 1% pana la 2% din cazuri apar si complicatii. Complicatiile ar fi: distrugerea tesutului inimii, a altor organe din jur, plamanii care cedeaza treptat, ritm cardiac anormal, stop cardiac, sangerari.
Recuperarea, daca medicamentele isi fac efectul, se va realiza in doua pana la patru saptamani, tratamentele se iau obligatoriu insa patru pana la sase saptamani. Prognosticul pe termen lung e bun daca se ajunge la medic la timp. In 10% pana la 15% simptomele pot sa revina. Dupa ce te simti mai bine tot trebuie sa mergi la medic pentru control si analize ca sa nu risti sa ai simptome si mai grave cand revine boala.
Din fericire, astazi, sindromul Dressler nu mai este atat de des intalnit datorita evolutiei din domeniul tratamentelor pentru atacurile de cord si modalitatilor inovatoare de prevenire si de tratare rapida ca sa nu se ajunga la probleme cu pericardul.