Tulburarea de personalitate schizotipala face parte din grupul de tulburari de personalitate „excentrice”. Pacientii care ajung sa aiba aceasta afectiune par ciudati, deosebiti, au gandire neobisnuita, comportamente care nu sunt deloc unele normale. In general, cei care sufera de tulburari de personalitate au gandire si comportamente care sunt departe de ceea ce societatea considera a fi obisnuit si normal.
Trasaturile de personalitate rigide le influenteaza viata in multe privinte, atat in plan social, cat si profesional. Si de multe ori oamenii care sufera de astfel de boli psihice nu sunt constienti de ele si nu isi dau seama ca trebuie sa aiba control asupra propriei persoane. Tratamente sunt, din fericire, doar ca trebuie administrate cand simptomatologia nu e severa.
Simptomatologia clasica pentru tulburarea de personalitate schizotipala este usor de observat. Pacientul are comportamente ciudate, anumite ticuri de vorbire, ganduri si perceptie alterate, pare centrat pe sine si excentric. Pe langa aceste simptome se mai adauga si: imbracarea, vorbirea, actionarea ciudate, paranoia, suspiciunea permanenta, anxietate dusa la extrem, senzatii neplacute in situatii sociale, lipsa prietenilor, impulsivitatea, lipsa confortului in intimitate, interpretarea gresita a realitatii, perceptii alterate, credinte ciudate, gandire magica, visarea cu ochii deschisi, preocupari legate de fantezii, incapatanarea, ciudatenia in orice fel de relationare, distantarea emotionala, raceala.
Oamenii diagnosticati cu tulburarea de personalitate schizotipala au credinte ciudate si superstitii. Distorsioneaza realitatea, nu pot avea relatii. Uneori se poate confunda usor cu formele de manifestare ale schizofreniei, o boala psihica foarte grava ce distorsioneaza complet cu actioneaza, judecata pacientul, exprimarea emotiilor e imposibila, la fel si preceptia corecta a realitatii, relatiile cu alti oameni sunt imposibile. Apar deziluziile la schizofrenie, halucinatiile la schizofrenie, ceva ce pacientii cu tulburare de personalitate schizotipala nu au deloc. Doar in cazuri foarte rare se ajunge la dezvoltarea schizofreniei, dar doar atunci cand nu exista tratamente adecvate administrate la timp.
Cauzele tulburarii de personalitate schizotipale sunt genetice. Daca ai rude cu schizofrenie s-ar putea ca in tinerete sa te confrunti cu afectiunea descrisa. Temperamentul, reactiile la evenimentele din viata, la relatii, strategiile folosite ca sa faci fata scenariilor din viata ta, toate influenteaza modul in care se dezvolta personalitatea in copilarie si adolescenta.
Diagnosticarea tulburarii de personalitate schizotipale este foarte simpla. Se merge la medicul psihiatru, specialistul care va analiza istoricul medical al pacientului si care va putea sa ofere si diagnosticul corect in baza experientei sale si cazurilor deja tratate. Daca e nevoie se merge si la psiholog, se va discuta pe larg despre problemele din viata personala, profesionala si se vor gasi toate punctele „slabe” care au dus la instalarea bolii, se vor identifica si cauzele clare pentru un diagnostic corect. Nu se va face diagnosticare pana la 18 ani pentru ca pana in adolescenta si la inceput de tinerete personalitatea umana inca se dezvolta.
De regula, pacientii cu tulburare de personalitate schizotipala sunt diagnosticati si cu afectiuni ce tin de anxietate sociala, depresie, tulburare obsesiv-compulsiva, dependenta de droguri si abuz de droguri.
Cat despre tratamentele pentru tulburarea de personalitate schizotipala, acestea sunt bazate mai mult pe psihoterapie, care va incerca sa schimbe modul in care relationeaza pacientul, sa modifice asteptarile, comportamentele, gandirea. In cadrul psihoterapiei ar putea fi incluse si sedintele de terapie cognitiv-comportamentala, foarte bune pentru relationare si anxietate, terapia de suport, de sprijin, inveti cum sa faci fata emotiilor negative, gandurilor, cum sa ai incredere in oameni, cum sa construiesti relatii. Se adauga si terapia de suport si expresiva, care te scapa de gandirea negativa legata de relatii, dar si terapia de familie, cu implicarea intregii familii, terapia de grup.
Cand ai fost diagnosticat si cu alte afectiuni psihice se ajunge si la tratamente medicamentoase. Cele pentru anxietate si despresie sunt cele mai frecvente tipuri de medicamente recomandate, dar doar psihiatrul va decide daca e nevoie de ele sau nu.
Schimbarile radicale din viata de zi cu zi raman cele mai importante pentru tratarea tulburarii de personalitate schizotipale. Aici ne referim la: relatii „sanatoase” cu familia si prietenii, somn cat trebuie si exercitii fizice zilnice, administrarea corecta de medicamente conform retetelor, oportunitati de a atinge obiective si a obtine ce doresti in viata personala si profesionala, la scoala.
Complicatiile tulburarii de personalitate schizotipale sunt destul de periculoase. Se ajunge rapid, fara tratamente si supraveghere de specialitate, la, depresie, anxietate, integrarea in societate e aproape imposibila, implinirea in relatii nu exista. Izolarea face parte din complicatiile ce apar daca nu a fost diagnosticata si nu a fost tratata tulburarea de personalitate schizotipala. Barbatii tind sa aiba probleme mai mari cu aceasta afectiune ciudata.
Ceea ce trebuie sa intelegi pana la urma este ca tulburarea de personalitate schizotipala nu are simptome care ar putea sa iti dea de gandit la inceput, dar daca ele se agraveaza si incepi sa nu te simti bine, sa vezi ca ai probleme in societate si in viata personala ar fi bine sa mergi la psiholog si psihiatru pentru diagnosticare si tratamentul adecvat ca sa nu ajungi intr-un final intr-un spital pentru pacientii cu probleme psihice grave.