Tulburarea de opozitie sfidatoare se manifesta in vremea copilariei, este o afectiune destul de periculoasa, afectand comportamentul micutilor si sansele de integrare in societate. Copilul nu coopereaza cu adultii, este sfidator, este mereu nervos, iritat peste masura, mai ales cand vine vorba despre adultii care sunt asociati cu autoritatea. Tratamente exista, insa trebuie incepute inca de la primele simptome depistate si diagnosticate corect pentru a vedea schimbari reale in comportamentele copiilor.
Tulburarea de opozitie sfidatoare se caracterizeaza printr-un comportament ce implica lipsa de cooperare continua, sfidarea dusa la extrem in orice fel de situatie si ostilitate fata de oricine are autoritate. Copiii care sufera de o astfel de tulburare psihica au probleme acasa, au probleme in societate si au aceleasi probleme si la scoala, nu se pot integra intr-un colectiv. E normal ca micutii si tinerii sa mai aiba comportamente sfidatoare din cand in cand, nu e ceva de speriat. Insa lucrurile se complica cand comportamentele observate si manifestate pe o perioada continua timp de peste sase luni, depasindu-se ce e normal pentru varsta copilului, discutandu-se atunci de tulburarea de opozitie sfidatoare.
Si in cele mai multe situatii, daca apare acesta tulburare cu siguranta mai exista si alte boli psihice, ADHD-ul, anxietate dusa la extrem, tulburarea obsesiv-compulsiva, diferente si probleme la invatare, memorare, schimbari de stare de spirit si depresie, tulburari legate de controlul impulsurilor. In lipsa tratamentelor si diagnosticarii corecte boala se poate manifesta si in viata de adult.
Nu trebuie confundata tulburarea de opozitie sfidatoare cu tulburarile comportamentale clasice. Daca discutam despre tulburare comportamentala avem ca simptome incalcarea regulilor oridunde, agresivitate extrema, cu gandul de a face rau altora, minciuna, furt, distrugere. Tulburarea de opozitie sfidatoare incepe sa isi faca simtita prezenta dupa implinirea varstei de 8 ani. Baietii sunt mai predispusi la aceasta afectiune.
Factorii de risc asociati cu tulburarea amintita ar fi: istoricul familial in care abuzul si neglijarea copilului sunt la ordinea zilei, prezenta unui parinte cu probleme psihice, care consuma alcool in exces, expunerea repetata la violenta, disciplina inexistenta si lipsa supravegherii din partea adultilor, instabilitate in familie, divort, mutarea in alta locuinta foarte des, probleme financiare in familie, parinti care au deja tulburarea sau alte boli psihice asemanatoare tulburarii netratate corepsunzator.
Simptomatologia tulburarii de opozitie sfidatoare incepe sa fie vizibila dupa varsta de 8 ani. Simptomele raman cam aceleasi, stabile, intre 5-10 ani, dupa care scad ca intensitate. Ele pot fi observate si acasa, dar si la scoala. Care ar fi simptomele clare?
- Frustrare;
- Stima de sine scazuta;
- Inclinatia spre consum si abuz de droguri si alcool;
- Furie si iritabilitate extrema;
- Temperament greu de stapanit;
- Iritabilitate crescuta in preajma altora;
- Lipsa de respect permanenta;
- Sfidare continua;
- Argumentare mult prea „vocala” cu adultii:
- Refuzul de a se supune unor reguli, cerinte;
- Vina e data mereu pe altii;
- Razbunare permanenta;
- Verbalizarea sentimentelor si folosirea unui vocabular urat.
Cauzele tulburarii de opozitie sfidatoare sunt complexe, fiind implicati factori biologici, genetici, dar si de mediu. Discutam despre schimbari in anumite zone din creier, probleme cu neurotransmitatorii, cu echilibrul substantelor chimice din corp, dar si despre viata de familie haotica, pedepse si batai permanente, parenting inexistent, saracie, violenta in preajma copiilor, in cartiere.
Diagnosticarea tulburarii de opozitie sfidatoare se va face cu ajutorul psihiatrului, psihologului. Se va realiza un interviu cu micutii sau tinerii care sufera de aceasta boala, dar si cu prietenii, familia, profesorii. Doar acesti specialisti si psihoterapeutii pot sa isi dea seama cand e vorba de afectiunea respectiva si cand e vorba de o alta boala psihica poate mai grava.
Tratamentele pentru tulburarea de opozitie sfidatoare depind de varsta tanarului sau copilului, de severitatea simptomelor prezentate, de abilitatea copilului de a lua parte la sedintele de tratament si de a tolera anumite tipuri de terapii, dar si de prezenta altor afectiuni psihice. Orice fel de tratamente vor implica atat copilul, tanarul, cat si familia sau scoala.
Psihologii vor incepe cu invatarea parintilor pentru a putea face fata schimbarilor de comportament observate la copil, vor incerca sa schimbe comportamente asa cum sunt invatati, prin intarire pozitiva. Ei vor identifica probleme si simptomele si vor sti ce au de facut pentru a ajuta copilul.
Psihoterapeutii vor contribui si ei la tratamente, se va discuta despre emotii, ganduri, comportamente in scopul schimbarii lor. Vor fi implicati si psihiatrii sau psihologii specializati pe astfel de tulburari. Terapia cognitiv-comportamentala, terapia axata pe familie ambele vor putea fi folosite cu succes de fiecare data cand e nevoie de un tratament eficient.
La scoala se va interveni prin discutii cu profesorii pentru imbunatatirea comportamentelor din clasa, pentru a se aplica diverse tehnici pedagogice pentru a preveni sfidarea si irautatirea comportamentelor. Interactiunea sociala trebuie sa fie normala chiar si in grup restrans, la scoala, deci implicarea profesorilor e foarte importanta.
In cazuri extreme se recomanda si medicamente, prescrise de un psihiatru, cele care trateaza ADHD-ul, tulburarile comportamentale sau depresia. Nu ai cum sa previi tulburarea de opozitie sfidatoare, dar poti sa ii observi din timp simptomele si sa le tratezi dupa diagnosticare corecta.
Daca simptomele sunt moderate sau severe acestea se vor pastra si in viata de adult si vor aduce doar probleme.