Acalazia este o afectiune neurologica grava, rara, esofagiana, care se manifesta prin tulburarea si alterarea treptata a peristaltismului de la nivel esofagian. Vinovata este degenerarea nervilor esofagului, ceea ce duce la tulburari de inghitire, sfincterul esofagian inferior fiind cel afectat. Practic nu musculatura nu se relaxeaza suficient pentru a permite mancarii sau bauturii sa treaca mai usor prin esofag si sa ajunga intr-un final in stomac. Diagnosticata corect si la timp, acalazia se poate tratata partial, chirurgical si cu alte tratamente specifice, departe de sala de operatii.
Esofagul paralizeaza si se dilata excesiv din momentul in care a aparut acalazia. Mancarea nu mai e impinsa spre stomac si hranirea devine imposibila. Tot ce mancam se colecteaza in esofag, de multe ori fermenteaza si ajunge iarasi in cavitatea bucala, dar cu un gust amar. In unele cazuri se fac confuzii intre acalazie si reflux gastroesofagian. In cazul acalaziei mancarea vine din esofag, in vreme ce la refluxul gastroesofagian mancarea ajunge in gura direct din stomac.
Simptomatologia acalaziei apare treptat si se inrautateste pe masura ce afectiunea se agraveaza. Nu mai putem inghiti, tot ce mancam, bem pare ca ne ramane in gat, ajungem sa recurgitam mancare sau saliva, avem arsuri la stomac, tusim noaptea, apare durerea in piept, „ragaim” destul de des. Daca mancarea e aspirata in plamani apare si pneumonia, pierdem in greutate treptat pentru ca nu ne putem alimenta corect, apar varsaturile frecvente.
Cauzele acalaziei nu sunt pe deplin intelese. Oamenii de stiinta suspecteaza ca ar fi vorba de pierderea celulelor din nervii de la esofag. Si o infectie virala sau un raspuns autoimun puternic ar putea fi puse pe lista de cauze probabile, dar incerte. Mostenirea genetica sau infectia mostenita de la parinti vor fi candidati foarte buni si de luat in seama cand discutam despre cauzele acalaziei.
Diagnosticarea acalaziei este mai dificila. De foarte multe ori afectiunea grava e trecuta cu vederea pentru ca are o simptomatologie comuna, o confunzi usor cu alte boli. Manometria esofagiana, care masoara ritmul contractiilor musculare de la nivelul esofagului cand are loc inghitirea normala, forta lor si coordonarea, relaxarile musculare, poate ajuta la diagnosticarea corecta. Radiografiile, endoscopiile superioare si analize de sange detaliate ar putea fi alte recomandari pe care le veti primi de la medicul specialist pentru punerea unui diagnostic corect.
Un tratament care sa te scape definitiv de acalazie nu exista. Tratamentele chirurgicale sau cu diverse proceduri si medicamente urmaresc doar relaxarea muschilor, dilatarea zonei sfincterului inferior al esofagului.
Adesea se apeleaza la dilatarea pneumatica, in care un balon special e inserat pe cale endoscopica pana in centrul sfincterului esofagian si e umflat ca sa se largeasca deschiderea respectiva.
Botoxul poate fi o solutie buna de tratare a acalaziei, se injecteaza direct in sfincterul esofagian afectat, se repeta injectarile pana la relaxarea zonei. Se va folosi Botox doar daca pacientul nu poate trece prin dilatarea pneumatica, perioada de administrare nu va depasi sase luni.
Se vor prescrie medicamente pentru relaxarea musculaturii locale, nitroglicerina, de exemplu.
In cazuri extreme, cand boala e grava, e in stadii avansate, se va folosi operatia pentru tratarea acalaziei. Aici se va aduce in discutie miotomia Heller, care presupune taierea chirurgicala a unui muschi de la nivelul sfincterului esofagian, partea inferioara, ca sa poata trece mancarea mai usor spre stomac.
Miotomia perorala endoscopica poate fi luata in considerare in cazurile foarte grave-se face o incizie in mucoasa esofagiana; dupa care se foloseste o procedura asemanatoare celei din miotomia Heller, in care chirurgul va taia capatul inferior al sfincterului esofagian. Daca apare refluxul gastroesofagian dupa astfel de proceduri se va prescrie si tratament specific pentru el.