De aseară circulă pe mess un mass potrivit căruia ar trebui să reciclăm uleiul.
Eu am aflat de chestie când eram în Madrid şi voiam să scriu pe blog la întoarcerea în România. Acolo se pune foarte mare accent pe campaniile publicitare. Acum aveau o campanie legată de viteza la volan. Bineînţeles că se vorbeşte de aşa ceva în condiţiile în care ei au şoselele foarte bune. Şi li se explica în cadrul campaniei difuzate la tv in fiecare calup publicitar(la ei un calup publicitar durează 20 de minute), cum să se oprească ei după fiecare două ore de condus, să consume lichide şi băuturi care conţin cofeină. Păi noi în kilometrii ăia de autostradă Bucureşti-Constanţa nu avem nici măcar o benzinărie. Şi sunt o sută şi ceva de kilometri. În orice caz, campania lor, tradusă în româneşte “Apasă(calcă) frâna!”, a dat roade. Numărul accidentelor a scăzut semnificativ. Ei au încredere în media.
La ei certurile din Guvern au ca subiect cine face mai multe pentru ţară, nu cine e mai şmecher sau care are mai multe ouă. Nu cine N-A făcut ce trebuia, nu se relatează fapte pe care le ştim cu toţii pentru că le trăim zilnic. Acolo se acţionează, vorbele sunt bazate pe fapte. Nişte diferente nesemnificative cred. Două realităţi diferite. Nu putem decât să ne conformăm. Altceva nu avem de făcut pentru că suntem la mâna lor. De aia nu am votat niciodată şi nici nu o să votez. Dar la cei 22 de anişori ai mei nu vreau să mă bag în chestii de politică. Sunt destui bloggeri care fac asta.
Ok, să vorbesc despre campania cu uleiul. În Madrid, elevilor li se dau în şcoli recipiente speciale pentru ulei. Le pot lua acasă, iar când se umplu le înapoiază luând altul gol în schimb. Uleiul este reciclat, am înţeles că se fac lumânări din el. Mai mult, dacă nu există în anumite familii copii şi nu au posibilitatea să-şi procure acele recipiente speciale, există pentru ei în supermarketuri prafuri speciale pentru a recicla uleiul acasă. E important să ştim că atunci când aruncăm un singur litru de ulei în chiuvetă, 1000 de litri de apă sunt contaminaţi. Ceea ce ne dăunează tot nouă. Aşa că am face bine să învăţam să respectăm mediul, inclusiv pe noi. Pentru că e vorba de respectul pentru noi.
Sper să nu întâlnesc vreun idiot căruia faptul i se pare o prostie. Nu ştiu încă dacă la noi au apărut acele prafuri care transformă uleiul în gelatină însă îl puteam păstra în borcane. Apoi le putem duce la gunoi. Important este să nu îl mai aruncăm în chiuvetă.
În altă ordine de idei, mi-am dat seama că la mine în ţară sunt tare dezinformată. Media de la noi o promovează pe Alina Plugaru şi pe Simona Sensual. Şi mai promovează ziare gen Can-Can ( sau cum naiba se scrie), Libertatea şi 7 plus.
Eu aş fi vrut să aud despre revista Time Out Bucureşti.
Media noastră justifică promovarea târfelor şi a vieţii vedetelor ca pe o cerinţă a publicului. Pe mine nu mă interesează ce vrea tanti Jeni de la coafor să citească atunci când îşi pileşte unghiile şi nici că nea Gicu din Cucuieţii de Sus e interesat de dispariţia Elodiei.
Eu vreau ca media noastră să îi ia în seamă şi pe aia care mai au câteo juma de scop în viaţă. Dar degeaba vreau eu asta.
Aşa că aflu cum pot despre reviste bune care spre surprinderea mea au ceva vechime pe piaţă. Deci, recomand revista Time Out Bucureşti. Nu ştiu dacă există şi în provincie dar eu mă bucur că s-a inventat în Bucureşti o revistă pe care o cumpăr şi o citesc cu plăcere din scoaţă în scoarţă.
Vă pune la curent cu toate evenimentele culturale din Bucureşti:teatru, carte, artă, dans, muzică.
Cuprinde cronică de film, prezentarea celor mai bune piese de teatru din Bucureşti, recenzii de cărţi etc.
Revista apare săptămânal (vinerea) şi costă 3 lei.
Sper că v-am făcut curioşi.