Hernia inghinala este o afectiune ce apare cand un tesut, o parte din intestin, reuseste sa treaca de punctul „slab” al musculaturii abdominale si sa patrunda in canalul inghinal, la barbati sau femei deopotriva. De regula rupturile musculare sunt punctul de intrare al tesutului in canalul inghinal.

Umflatura rezultata este dureroasa mai ales cand apare si tusea, cand se ridica diverse obiecte mai grele de la sol, cand pacientul se apleaca dupa ceva. Cu toate astea, multe hernii nu sunt dureroase si nu stii ca le ai pana cand nu se agraveaza. Nu e neaparat periculoasa, dar trebuie tratata la timp pentru ca va genera numeroase complicatii.

Primele simptome ale herniei inghinale sunt foarte usor de trecut cu vederea. Apare o umflatura deloc suparatoare la nivelul osului pubian, pe o parte, care se accentueaza cand stai in picioare, cand stranuti, cand tusesti. La nivelul umflaturii apar si senzatii de mancarime, de arsura, de cald. La orice ridicare de greutati, aplecare, la ridicarea in picioare umflatura devine din ce in ce mai dureroasa, apare si senzatia de greutate in zona respectiva, de presiune, de slabiciune. Ocazional pacientii de sex masculin cu hernie inghinala au inflamatii si dureri in jurul testiculelor cand o parte din intestin ajunge pana in scrot.

Simptome asemanatoare pot avea si copiii si nou-nascutii, din cauza unei slabiciuni a peretului abdominal prezenta de la nastere. Parintii pot vedea semnele clare ale herniei cand micutii plang, tusesc sau se screm cand au scaun. Dispare si pofta de mancare normala la copii cand apare hernia inghinala. La copiii mai mari hernia inghinala si simptomatologia asociata apar mai ales cand cel mic sta prea mult in picioare sau ridica diverse greutati de la sol.

Daca nu ai cum sa impingi la loc tesutul din canalul inghinal, hernia se va strangula, sangele nu va mai circula in zona respectiva. Simptomatologia herniei strangulate e clara: stare de rau, varsaturi, greata, febra, dureri din senin care se intensifica pana devin insuportabile, umflatura la nivel local care devine rosie, de culoare roz, mai inchisa la culoare pe masura ce se agraveaza.

Pacientii cu hernie strangulata nu au cum sa elimine scaunul in mod normal sau sa dea afara gazele intestinale. Hernia inghinala care ajunge sa fie strangulata este extrem de periculoasa si trebuie operata cat mai repede, deci e recomandat sa mergem la medic de urgenta pentru diagnosticare si tratament, interventii.

Cauzele herniei inghinale sunt cele clasice, tipice acesti boli. Presiune prea mare pusa pe abdomen, un punct slab care exista deja la nivelul peretului abdominal, fortarea in timpul eliminarii scaunelor zilnice sau in timpul urinarilor, activitati care pun presiune pe musculatura din zona abdominala, sarcina, tusit, stranutat cronice. Pe masura ce imbatranim creste riscul de hernie inghinala pentru ca musculatura se deterioreaza treptat, iar daca mai facem si activitati fizice sustinute suntem la un pas de hernie inghinala agravata rapid.

La barbati, punctul „slab” apare la nivelul canalului inghinal, unde se afla si canalele spermatice si unde acestea intra in scrot. La femei, canalul inghinal are un ligament care permite uterului sa stea la locul sau-uneori tesutul conector de la uter se ataseaza de tesutul din jurul osului pubian.

Factorii de risc pentru hernia inghinala sunt: sexul, barbatii sunt mai predispusi la hernie inghinala decat femeile, varsta, cu cat e mai inaintata, cu atat creste si riscul de aparitie al acesti afectiuni, rasa, daca apartii rasei europoide ai sanse mult mai mari sa dezvolti hernia inghinala, istoricul familial, tusea cronica de la fumat, constipatia cronica aparuta frecvent, sarcinile, nasterile premature, hernii inghinale care au mai existat in trecut sau interventii pentru hernii din trecut.

Diagnosticarea herniei inghinale se va realiza in urma unui examen fizic in cabinetul medical. Medicul specialist, de regula chirurgul, va observa umflatura si hernia inghinala, o va palpa, se va cere pacientului sa stea in picioare pentru o perioada sau sa tuseasca, sa se incordeze pentru a se putea constata gravitatea afectiunii. Se vor recomanda radiografii, ultrasunete abdominale, computer tomograf, RMN daca diagnosticul nu poate fi pus in urma examinarii fizice.

Tratamentele pentru hernia inghinala difera in functie de gravitatea acesteia. Daca e una de dimensiuni reduse si nu incomodeaza pacientul va astepta si va observa ce se intampla cu umflatura aparuta. La copii se va aplica mai intai presiune manuala pe umflatura pentru a scoate tesutul din canalul inghinal. De abia dupa ce aceasta operatiune esueaza se ia in considerare si operatia.

Daca hernia inghinala e dureroasa si umflatura e destul de mare doar interventiile chirurgicale vor ajuta pacientul. Sunt doua tipuri de operatii recomanate: unele deschise pentru „repararea” herniei si altele minim invazive de „reparare” a herniei. Primele se fac doar sub anestezie generala, sunt mai riscante, la nevoie se sedeaza pacientul pentru a se putea lucra fara probleme.

Tesutul ajuns in canalul inghinal e impins la loc in abdomen dupa ce se face o incizie in zona umflaturii, se realizeaza si o hernioplastie si se sutureaza locul inciziei. Va dura ceva timp pana sa revii la activitatile normale si trebuie sa faci multa miscare imediat dupa ce iti revii din operatie.

In cazul interventiilor minim invazive se vor face mai multe incizii mici in abdomen, se vor folosi instrumente laparoscopice sau robotice pentru a repara hernia. Se umfla abdomenul cu gaz pentru a se putea observa mai usor organele interne. Cu ajutorul unei plase sintetice se repara efectiv hernia. Recuperarea dupa operatie e mai rapida in acest caz, rezultate pe termen lung sunt comparabile daca ne gandim la ambele tipuri de interventie.

Este de preferat interventia minim invaziva cand avem hernie inghinala pentru ca se poate evita o cicatrice ramasa de la alte operatiie de hernie, pacientii care au mai mereu probleme cu hernia si au hernii bilaterale vor putea solicita acest tip de operatie. Ca si la operatia deschisa de hernie va dura ceva timp, cateva saptamani, pana poti reveni la activitatile normale, chiar daca discutam despre operatii laparoscopice.