Daca inainte de momentul declansarii pandemiei de COVID-19 si al cresterii numarului infectarilor cu SARS-CoV-2 nu eram asa de preocupati de mutatii si de tot ce se intampla in luma virusurilor, astazi, la doi ani de la primele cazuri si la mai putin de un an de la primele mutatii serioase ale SARS-CoV-2, termenul de mutatie ne intereseaza din ce in ce mai tare.
Mutatia in sine nu e periculoasa, e perfect normala pentru un virus. E vorba de niste schimbari, tranformari la nivel genetic ce apar in mod natural in timpul evolutiei unui virus. Mutatia virala e un termen care poate sa para inspaimantator, dar care nu ar trebui sa ne ingrijoreze, in general. Pot fi mutatii minore, care nu au niciun impact asupra raspandirii unui virus la nivelul unei populatii, dar pot fi si unele care „slabesc” virusul si infectarea nu mai e asa de rapida.
Primele mutatii la care am fost mai atenti au fost cele ale virusului gripal. Ele ajung sa se schimbe in doua moduri, derivarea antigenica si deplasarea antigenica.
Pe masura ce un virus se replica apar si erori la copiere, mutatii genetice. In timp se ajunge la o alterare a proteinelor si antigenilor de la suprafata celulei virusului. Antigenii sunt folositi de sistemul nostru imunitar pentru a recunoaste mai rapid prezenta unuin virus si a lupta impotriva sa cu o eficienta mai mare.
La virusul raspunzator de gripa sezoniera, mutatiile acumulate vor cauza o derivare antigenica, adica suprafata virusului care a suferit deja mutatia arata diferit daca e comparata cu suprafata unui virus original. Daca derivarea se repeta de multe ori vaccinurile pentru tulpinile vechi si imunitatea de la alte infectari anterioare cu acelasi virus nu vor mai functiona. Asa ca persoana respectiva va deveni vulnerabila in fata virusului cu noile mutatii. De aceea avem in fiecare an actualizari ale vaccinului pentru a „prinde” si noile tulpini aparute si mutatiile existente deja.
SARS-CoV-2 a avut si va mai avea mutatii periculoase, dar ele apar destul de incet, de patru ori mai incet decat la virusul gripal.
De cealalta parte, avem deplasarea antigenica. Aici avem schimbari aparute din senin, abrupte, la care nu te astepti deloc. Apare cu o frecventa mai mica decat in cazul derivarii antigenice. Situatia ideala care duce la aparitia deplasarii antigenice e simpla: doua tulpini ale virusului gripal, dar diferite, insa cu legatura intre ele, infectaza o celula-gazda in acelasi timp. In genomul virusului gripal avem 8 „bucati” de ARN, segmentele genomului, asa ca virusurile pot sa se „imperecheze” la nivelul segmentelor.
Asa apare o noua tulpina a virusului gripal, din acele segmente care se combina imediat. Avem un nou subtip de virus, cu antigeni formati dintr-un fel de mix intre tulpini originale. Nu mai ai imunitate deloc impotriva noilor tulpini, nu te poti apara cand apare deplasarea antigenica. Tocmai aceste virusuri si tulpini vor cauza pandemii serioase.
Din fericire, coronavirusurile nu au segmente genomice si nici nu au cum sa „combine” segmente. ARN-ul unui coronavirus este format dintr-o singura „bucata”, una foarte lunga. La infectarea unei celule de catre doua coronavirusuri apare recombinarea, adica apare alt genom format din elemente de la ambele genomuri. Aici discutam deja despre un nou coronavirus.
Deci un coronavirus sufera mutatii, dar nu trece printr-o derivare antigenica, ceea ce este o veste foarte buna. Efectele mutatiilor in cazul vaccinurilor sunt iarasi foarte simplu de intuit: scade eficienta, apar infectarile chiar daca a avut loc inocularea, e nevoie de alt vaccin nou la un moment dat pentru a preveni infectarile.