Am auzit si eu ca fumez fiecare 13 tigari dintr-un pachet pentruÂ… stat. E ca si cum le-as cumpara de la ghiseul de lux al vreunei agentii guvernamentale. Daca ar fi sa fac un calcul, dar nu o fac fiindca nu-mi plac cifrele, si as aduna cu accizele astea celelalte impozite si taxe – as ramine sigur perplex aflind citi bani am bagat numai eu pina azi in fundu’ statului si al vajnicilor sai slujbasi. Iar el, Statul, in marinimia-iÂ… structurala imi mai inghesuie citiva ani de contributii fortate pe git si ma obliga, la o adica, sa-mi platesc pina si aerul si petecul de cer de deasupra capului, singurele inca gratuiteÂ… Asa ca inteleg – si mi-a dat de gindit – gestul scriitorului si jurnalistului Alexandru Petria de a lansa, inedita pentru unii, petitie Fumez tigari de contrabanda fiindca refuz sa fiu luat de prost! Statul este ca un traficant de droguri fara scrupule. Eu nu voi sta la coada la tigari de contrabanda moldovenesti, linga tarabele ascunse de ochii gardienilor publici, fiindca tocmai ma las, dar sunt convins ca dincolo de forma petitiei, Alexandru Petria protesteaza nu numai impotriva accizarii insuportabile a tutunului ci a intregii masinarii a unui stat suficient siesi, nesatul, incompetent, dedicat clientelei Puterii si incapabil sa reprezinte interesele celor care il finanteaza. Al talpii tarii, adica! Un stat evident in prag de faliment, cum inspirate rinduri am gasit pe tema asta aici. Un stat aproape esuat. Si spun asta gindindu-ma si la o definitie a statului, asa cum o tin minte de pe vremea scolii, pe care am considerat-o cea mai apropiata gindurilor mele, cea mai fireasca, aceea a lui Rousseau din Contractul social care zicea ceva de genul ca statul a aparut dintr-o nevoie naturala, pe baza unei intelegeri intre Putere si cetateni, cind acestia din urma si-au delegat atributiile lor puterii pentru a le folosi in numele comunitatii, a binelui comun. 
Ce mi-a placut la acesta definitie a fost insa partea practica, desigur ideal-revolutionara, si anume aceea potrivit careia in cazul in care una din parti nu-si respecta obligatiile asumate prin contract, acesta poate fi anulat, ceea ce in practica politica insemna inlocuirea puterii. In termenii astia protestul lui Sandu Petria, aplicat la tutun, mi se pare firesc. Adica eu am un contract, il respect, imi platesc ratele si ce primesc in schimb? Ma duc sa platesc scoala copilului, reteta bunicii si spitalizarea bunicului, platesc gropile din asfalt si mai cotizez si pentru o pensie apriori mizera si incerta. Ba daca nu-mi respect obligatiile risc sa fiu si executat iar daca ramin pe drumuri voi fi atit ajutat cat sa crap in chinuri lente. Dar el, Statul, daca nu-si respecta obligatiile? Si nu el, ca fiinta eterica cit bocii, vladestii, videnii, bercenii dimpreuna cu prim-presedintele de partid si de stat?! Cam asta e povestea. Mda, veti spune, indemnuri la nesupunere fiscala, manifeste de tot felul s-au mai vazut, ba chiar sunt en vogue iar un cetatean responsabil, cu toate tiglele pe casa nu are cum sa gindeasca astfel, sa indemne la anarhie si la… modelul grecesc si la greva generala, fiindca Statul e sfint, icoana de neatins. Ok! Dar mai intreb o data: ce fumam noi aici, cine-i… Statul? Care Stat? Nu cumva ala pe care-l vedem la stiri coborind gratios din limuzine? Avem un alt Stat? Eu, unul, nu-l vad! Parerea mea! Asa ca il inteleg pe Alexandru Petria si banuiesc ce amar i-o fi ramas in piept constatind obstescul sfirsit al Carpatilor – tigarea poetilor si muzelor – si presimt revansa-i de a trage acum fum de contrabanda si sunt aproape sigur ca asa macar pixu-i aluneca mai frumos pe soldul gol si rotund al Renatei 😉