Cetateanul contrabandist, Statul si soldurile Renatei

Am auzit si eu ca fumez fiecare 13 tigari dintr-un pachet pentru… stat. E ca si cum le-as cumpara de la ghiseul de lux al vreunei agentii guvernamentale. Daca ar fi sa fac un calcul, dar nu o fac fiindca nu-mi plac cifrele, si as aduna cu accizele astea celelalte impozite si taxe – as ramine sigur perplex aflind citi bani am bagat numai eu pina azi in fundu' statului si al vajnicilor sai slujbasi. Iar el, Statul, in marinimia-i… structurala imi mai inghesuie citiva ani de contributii fortate pe git si ma obliga, la o adica, sa-mi platesc pina si aerul si petecul de cer de deasupra capului, singurele inca gratuite… Asa ca inteleg – si mi-a dat de gindit – gestul scriitorului si jurnalistului Alexandru Petria de a lansa, inedita pentru unii, petitie Fumez tigari de contrabanda fiindca refuz sa fiu luat de prost! Statul este ca un traficant de droguri fara scrupule. Eu nu voi sta la coada la tigari de contrabanda moldovenesti, linga tarabele ascunse de ochii gardienilor publici, fiindca tocmai ma las, dar sunt convins ca dincolo de forma petitiei, Alexandru Petria protesteaza nu numai impotriva accizarii insuportabile a tutunului ci a intregii masinarii a unui stat suficient siesi, nesatul, incompetent, dedicat clientelei Puterii si incapabil sa reprezinte interesele celor care il finanteaza. Al talpii tarii, adica! Un stat evident in prag de faliment, cum inspirate rinduri am gasit pe tema asta aici. Un stat aproape esuat. Si spun asta gindindu-ma si la o definitie a statului, asa cum o tin minte de pe vremea scolii, pe care am considerat-o cea mai apropiata gindurilor mele, cea mai fireasca, aceea a lui Rousseau din Contractul social care zicea ceva de genul ca statul a aparut dintr-o nevoie naturala, pe baza unei intelegeri intre Putere si cetateni, cind acestia din urma si-au delegat atributiile lor puterii pentru a le folosi in numele comunitatii, a binelui comun.